Tu cum reactionezi cand copilul tau face o criza de nervi? Iata ce ne sfatuiesc specialistii!

Crizele de nervi, denumite si tantrumuri, sunt reactii foarte des intanite in randul copiilor, mai ales la prescolari. Cauza principala a acestor iesiri nervoase este suprasolicitarea emotionala a copilului, in diverse situatii in care simte ca nu poate detine controlul.

 

Daca esti si tu parinte, sansele sa fi experimentat astfel de crize sunt foarte mari. De cele mai multe ori, noi parintii, avem o reactie tot nervoasa, trezindu-ne ca tipam si reactionam impulsiv, fara sa constientizam ca de fapt punem paie pe foc. Citeste mai departe pentru a afla care sunt cele 9 reguli care te pot ajuta sa faci fata unui copil furios.

 

1. Nu tipa la el si nu-l provoca atunci cand este furios!

De multe ori parintii gestioneaza aceste accese de furie prin provocarea copiii, primind in schimb acelasi lucru. Aceasta abordare nu va face decat sa creasca si mai mult sentimentul "de a fi scapat de sub control". Cel mai bun lucru pe care il poti face este sa reusesti sa ramai calm. Gandeste-te la urmatorul scenariu: "Cineva te agreseaza verbal pe strada pentru ca l-ai deranjat cu ceva. Daca poti sa ramai calm in aceasta situatie, cel mai probabil si agresorul se va relaxa si va adopta un comportament rezonabil. Dar, daca te intorci catre el cu un raspuns agresiv, ce crezi ca se va intampla? Tensiunea nu doar ca va continua sa existe, ci chiar se va accentua." Deci, nu iti provoca copilul cand e suparat – e ca si cand ai arunca un chibrit intr-o gramada de artificii. Mai bine asteapta pana cand se calmeaza, si atunci veti putea discuta despre ce il framanta.

 

2. Nu incerca sa vii cu argumente logice atunci cand se afla in mijlocul unui acces de furie!

Multi parinti incearca sa apeleze la logica atunci cand copiii lor sunt suparati. Ca adulti, ne putem folosi de logica pentru a dezamorsa situatiile tensionate, insa pentru copii este intotdeauna o provocare, deoarece ei nu au aceeasi capacitate de a se opri din furie si a rationa, asa cum o pot face oamenii mari. Asa ca, atunci cand ai de-a face cu un copil suparat, trebuie sa renunti la aceasta abordare cu care te simti destul de confortabil si sa incerci sa folosesti tehnici diferite. Daca zici: "De ce esti suparat pe mine? Tu ai fost cel care a uitat sa-si faca temele ", nu vei reusi decat sa il infuriezi si mai tare. In schimb, daca astepti pana cand se calmeaza, puteti discuta despre problema lui mult mai deschis si sincer.

 

3. Fii atent la reactiile fizice!

Este important sa acorzi o atentie deosebita reactiilor fizice pe care le ai, pentru ca simturile iti vor spune ceva de genul: "Hopa, sunt in prezenta unui individ foarte suparat." Aceasta situatie te va face sa iti simti inima cum incepe sa bata mai repede, deoarece adrenalina va fi la cote inalte. Chiar daca este dificil, secretul este sa actionezi impotriva acestor sentimente negative si sa incerci sa ramai calm. tine cont de faptul ca in aceste momente ii transferi copilului puterea ta; ii arati cum sa gestioneze starea de furie. Iar faptul ca iti mentii calmul ii transmite acestuia ca nu esti o provocare pentru el – ca in situatia in care incepi sa tipi si tu, si va angajati amandoi intr-o lupta pentru putere. Atunci cand nu raspunzi cu calm unei astfel de situatii, copilul va deveni si mai nervos pentru a incerca sa te faca sa-i acorzi atentie.

 

4. E nevoie de o abordare diferita cu copiii mai mici!

Atunci cand un copil mai mic (18 luni – 4 ani) se afla in mijlocul unei crize de isterie, incearca sa te distantezi usor de el, dar nu-l izola complet. Atunci cand copiii mici sunt suparati, este important sa ii ajutam sa invete ca pot contribui la propria calmare. Ii poti spune: "As vrea sa te pot ajuta sa te camezi. Poate ai vrea sa stai putin intins pe canapea." Astfel ii oferi ocazia sa se calmeze putin si sa acorde o atentie propriilor sentimente. Deci, in loc de "Trebuie sa stai acolo timp de zece minute de unul singur!", este mai mult ok sa spui: "Cand te simti mai bine si nu mai esti suparat, poti veni alaturi de noi." Este foarte important ca cel mic sa nu fie provocat atunci cand trece printr-o astfel de criza.

 

5. Nu te bloca!

Unii parinti pur si simplu se blocheaza atunci cand copiii lor au accese de furie sau incep sa tipe la ei. Părintele este coplesit emotional si devine paralizat, indecis si cedeaza in favoarea copilului. Daca esti acest tip de persoana, este bine sa sti ca, uneori, copilul va face astfel de accese de furie in scopul de a te provoca; va folosi o astfel de tehnica ca o momeala, pentru ca el stie ca acest lucru te va determina sa cedezi. Deci, sarcina ta ca parinte nu este de a inghiti momeala, dar nici de a te enerva sau de a intra in conflict.

 

Parintii au uneori tendinta de a renegocia cu copilul in aceste situatii. De multe ori, ei nu reusesc sa isi gestioneze propriile emotii, astfel incat nu stiu cum sa abordeze copilul corect in acel moment. Dar, ganditi-va la faptul ca, daca te dai batut si renegociezi, chiar daca faci asta doar din cand in cand, ii lasi loc copilului tau sa inteleaga ca merita sa actioneze asa, deoarece se poate sa si castige uneori. In schimb, poti sa-l lasi sa se calmeze si sa incerci sa il inveti sa-si foloseasca abilitatile de rezolvare a problemelor mai tarziu.

 

6. Consecintele sunt pentru comportamentul lor impropriu, nu pentru furia pe care o simte!

Cand copilul are un acces de furie, incepe sa tipe si intr-adevar se pierde cu firea, asigurati-va ca ii explicati consecintele pe baza comportamentului sau si nu pe baza emotiilor pe care le traieste. Problema nu este cum s-a simtiti (adica furios), ci cum a reactionat la ceea ce a simtiti ( adica a tipat, o lovit, etc –  o atitudine nepotrivita).

 

7. Nu-l pedepsi prea aspru!

Pedepsele prea aspre in momentul accesului de furie sunt o varianta cat se poate de proasta. Iata de ce: Sa presupunem ca copilul este suparat. Are un acces de furie si tipa la tine. Continui sa ii spuni: "Daca nu incetezi, nu iti voi mai da tableta timp de o saptamana. Ok, timp de doua saptamani. Timp de o luna …" Vrei sa continui, dar spre dezamagirea ta, copilul e din ce in ce mai nervos; cu cat incerci mai mult sa-l pedepseasti pentru a-l forta sa se opreasca si sa se controleze, cu atat mai infuriat devine.

 

Ceea ce se intampla cu adevarat aici este faptul ca parintele pierde controlul emotional. Este, intr-adevar, greu sa tolerezi momentele in care copilul tau e suparat – nu sunt placute pentru nimeni. Dar incearca sa te intrebi: "Ce vreau eu ca copilul meu sa invete?" Iar raspunsul tau ar putea fi: "Vreau ca el sa invete cum sa nu se impotriveasca de fiecare data data cand are ceva de facut si nu vrea sa faca." "Vreau ca el sa invete ca, atunci cand se supara, exista o modalitate adecvata de a iesi din aceasta stare." Cel mai rau lucru pe care il poti face este sa i te alaturi si sa va enervati impreuna. Pedepsele aspre care par a fi fara sfarsit pentru copilul tau nu sunt eficiente, si nu vor face decat sa-i accentueze furia in acel moment.

 

8. Ia o pauza!

Parintii care se confrunta cu accese de furie ale copilului lor si nu reusesc sa le faca fata ar trebui sa raspunda la urmatoarea intrebare: " In relatia de cumplu, cand deveniti amandoi foarte nervosi, ce faceti pentru a a va calma si a controla situatia:?" De multe ori, raspunsul poate fi urmatorul: "Luam o pauza si facem fiecare ceva diferit pentru putin timp, pana cand ne calma si putem discuta pe un ton linistit." Aceasta tehnica functioneaza si cu copilul, insa parintii de multe ori nu se gandesc la ea, deoarece ei cred ca ar trebui sa aiba un control asupra copiilor lor. Ganditi-va ca acest control nu e necesar si potrivit in orice situatie, deoarece copii simt nevoia sa aiba control de sine si trebuie sa li se ofere aceasta sansa. Deci, luati o pauza si reveniti pentru a interacționa cu copilul mai tarziu, atunci cand toata lumea este calma!

 

10. Foloseste raspunsuri adecvate, atunci cand esti suparat!

Ce modalitati pot fi bune pentru a face asta? Poti spune: "Ma simt frustrat si am de gand sa iau o pauza." sau "Nu pot sa vorbesc cu tine chiar acum. Sunt foarte suparat asa ca o sa astept pana cand ma calmez.  Ma duc sa ma linistesc si vom vorbi mai tarziu."

 

Admitand faptul ca esti suparat si ai nevoie de ceva timp sa te calmezi, nu este o slabiciune! Este o metoda de predare a modului in care copilul isi poate gestiona furia, si asta este exact ceea ce iti doresti ca copilul sa invete.

 

Spune-ti si tu parerea despre acest subiect la sectiunea de comentarii de mai jos!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *